Ecouri de adio

  Luna martie a fost una neagră pentru mine pentru că mi-am pierdut tatăl. În viață, unele dureri sunt de neconsolat și unele goluri, de neumplut. Totuși, percepția timpului nu se oprește aici și încerc să continui în același stil pe blog, în speranța că pot trezi măcar un zâmbet în alte suflete rătăcitoare. Adio, tată!