Dreptul la nedreptate

Din nefericire pentru noi, egalitatea intre oameni ramane doar un ideal declarat al omenirii. Si asta pentru ca discriminarea porneste din dreptul fiecaruia dintre noi. In societate, totul se bazeaza pe perceptie, pe modul in care ii interpretam pe ceilalti si actiunile lor. Dar perceptia, ca si orice proces al mintii umane, este subiectiva, incompleta, circumstantiala si deci, incorecta. De exemplu, ne purtam frumos cu oameni pe care ii percepem a fi deosebiti, oameni apropiati sau pe care vrem sa ii apropiem. Ne purtam urat sau suntem indiferenti fata de cei care nu ne plac, pe care nu ii cunoastem indeajuns sau pe care, tacit, alegem sa nu ii cunoastem indeajuns. Realitatea obiectiva este doar cea exterioara mintii, de exemplu ca un tren pleaca de la o ora precisa si parcurge un anumit drum. Ceva ce nu putem altera afectiv prin ganduri si sentimente, ceva independent de noi. Felul cum un om gandeste, arata sau se poarta ofera mintii celorlalti ocazii pentru etichete, preferinte, antipatii sau indiferenta. Ii judecam pe ceilalti in functie de aparente, in functie de experienta noastra de viata si standardele care reies din ea si bineinteles, in functiile de standardele societatii (vocea celor multi, care fiind multi, au automat dreptate - nimic mai gresit insa). Competitia pentru resurse, obiecte si status social e doar vocea tacuta a orgoliului. Cu cat ai mai mult si cu cat esti mai apreciat/iubit de ceilalti, cu atat esti "mai", "foarte" sau "cel mai". Dorinta oarba de a fi un superlativ - "foarte" (frumos, fericit, bogat, iubit, destept) sau in forma exacerbata - "cel mai", e doar un drog oferit orgoliului nostru de catre societate. Se creioneaza iluzia ca altfel nu contezi, ca nu poti insemna ceva altfel, ca meritele tale sunt dictate de altii, de ce si cat poti avea, deci tot de cei carora le arati ca ai pentru ca daca tii doar pentru tine, nu va vedea nimeni vedeta care esti.
Iar in goana noastra de a fi stapani pe vietile noastre, de a fi mici dumnezei, ne insusim dreptul de a judeca, de a critica, de a discrimina. Dreptul la nedreptate.

Opriti-va! Nu asta e calea. Oamenii sunt frumosi oricum, au calitati si merite oricum. Nu mintea noastra decide asta, nu noi le alocam frumusetea, inteligenta, importanta in Univers. Noi nici macar nu suntem indreptatiti de a fi etaloane. Pentru a fi un etalon, trebuie sa fii perfect. Ori perfect nu inseamna ca alti oameni te vad asa sau ca iti place tie sa te crezi asa.
Adevarul e ca orice om merita sa fie acceptat asa cum este si nu asa cum ne-am dori noi sa-l percepem. Orice om merita sa fie inteles. Sa fie iubit. Sa fie ajutat cand are nevoie. Sa fie iertat cand greseste. Umanitatea inseamna sa depasesti sfera superficiala dictata de orgoliu si societate, sa vezi dincolo de preferinte si antipatii, dincolo de competitie. Sa-ti vezi fratele sau sora in fiecare din ceilalti semeni, sa intelegi ca omenirea este o familie numeroasa in care toti avem drepturi egale si ca de fiecare dintre noi depinde sa producem o schimbare in lume.
De fiecare data cand oferim cuiva caldura, intelegere, sprijin, iubire, nu pierdem nimic ci ne imbogatim unde conteaza cu adevarat. Ne imbogatim spiritual, inflorim pe dinauntru si facem inca un pas spre fiinta minunata care asteapta sa fie trezita!