V-am obisnuit prost, sa zic asa, sa pun poze la greu iar cuvinte mai deloc. Am centrat mesajul in pixelii fotografiati prin diferite colturi ale hoinarelii mele, pentru ca voi sa sapati dupa el sau macar sa va smulg, cateodata cel putin, o grimasa sau un zambet. Mie asa imi place sa cred. Nu, nu urmeaza sa zic ca acest site nu va mai fi moca doar ca vreau sa investesc in el mai mult din mine, din trairile mele interioare, sa va bantui vietile prin glasul gandurilor mele. N-o sa citez pe nimeni, nu sunt vreun papagal lipsit de inspiratie sau imaginatie care gaseste adevarul doar in gura altuia... Si incep prin a va ruga sa nu va multumiti niciodata cu putin. Si nu incurajez lacomia, ci doar desfiintez plafonarea. De fiecare data cand va multumiti cu putin, va subestimati potentialul de a schimba lumea. Din comoditate sau teama, ne multumim cu putin. Dar de ce? Cand putem avea tot ce ne dorim, ne limitam singuri, ne autoimpunem limite de care constient sau inconstient ascultam dumnezeieste. E timpul sa ne trezim, sa indraznim, sa indraznim sa ne eliberam de propriile lanturi pentru a fi cu adevarat liberi. Libertatea nu ne-o da nimeni, a fost, este si va fi intotdeauna in noi. Deci, doriti-va mai mult si mai ales, luptati pentru asta, voi va decideti soarta, nimeni altcineva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu